O scurtă privire asupra Psalmului 73

     Ieri seară, inainte să adorm, am citit un Psalm. Nu m-am gandit la numărul 73 sau nu mi-am pus vreun semn în Biblie de dinainte. Pur și simplu s-a deschis. Citind, mi-am dat seama că trebuie să meditez puțin la el. Poate, pentru unii, Psalmii nu au o așa mare importanță și nu le dau atâta atenție. Poate de multe ori și eu am gândit astfel, până să descopăr că este o carte atât de completă și complexă.

    Din ce am observat, mare parte din acest Psalm. se învârte în jurul unei intrebări poate de multe ori rostite de fiecare dintre noi: „De ce eu?” De ce eu să fiu cel dat la o parte? De ce să fiu eu cel mai sărac și mai amărât? De ce eu să plâng mereu când alții se bucură? De ce? De ce? De ce?..

    Aceasta e prima parte a Psalmului, psalmistul fiind foarte confuz și chiar nemulțumit de nedreptatea care i se face. „Degeaba, dar mi-am curățat eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăție: căci în fiecare zi sunt lovit și în toate diminețile sunt pedepsit”. N-am trecut oare fiecare pe aici? Ne-am simțit atât de loviți și împovărați încât nu știam de ce doar noi trecem pe acolo.. Ba mai mult, psalmistul face și o remarcă atât de actuală: „Așa sunt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.” Această imagine de nemulțumire și glozie („Mă uitam cu jind..”) se încheie la versetele 21 și 22: Când mi se amăra inima și mă simțeam străpuns în măruntaie, eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea ta. Însă eu sunt totdeauna cu tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;”

    Atât de orbit eram uneori de griji fără să-mi dau seama că Dumnezeu era cu mine, atât de distras de probleme fără să-mi dau seama că El m-a apucat de mână.. Îmi vine acum în minte imaginea Mariei-Magdalena care plângea la mormânt. Și, în timp ce plângea, apare Cineva care avea să-i șteargă lacrimile. Dar Maria, copleșită fiind de tristețe a crezut ca era grădinarul. Dar când a cunoscut glasul, a știut că acel grădinar era Domnul Isus după care plângea, despre care credea că a parasit-o.. El era acolo.. 

În final, am ajuns la concluzia că Dumnezeu este mereu cu mine, chiar și atunci când pare că toți sunt mai mari decât mine și toate lucrurile merg împotriva mea. Am ajuns la concluzia că Dumnezeu este acolo, trebuie doar să vreau să-L vad.

„Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine”.